Unde te afli? Desigur, la Hotel Christina pe Strada Ion Slatineanu, nr. 13, in Bucuresti, Romania. Dar ce stim despre zona din jur? Suntem la cateva zeci de metri de Calea Dorobantilor, daca facem stanga cand iesim din hotel. Calea Dorobantilor nu este cel mai vechi bulevard din Bucuresti, insa are o istorie foarte interesanta. A fost pentru prima oara mentionat intr-un document official in anul 1831 ca Ulita Herastraului. Initial, pornea din Calea Victoriei, mai exact de la Biserica Alba, pana la Bariera Herastraului - acum fiind intersectia dintre 3 mari bulevarde (Dorobantilor cu Stefan cel Mare si Iancu de Hunedoara), la doar cateva sute de metri de Hotel Christina. Bariera era in acea vreme un punct de control si totodata intrarea nordica in oras, in Bucuresti. Asadar, aici, acum 200 de ani, in loc de toate cafenelele si restaurantele selecte pe care le vedem acum pana la Piata Charles de Gaul, erau doar pamanturi goale si plantatii de vita de vie. De fapt, a fost strict interzisa construirea la nord de Bariera Herastraului pentru a evita extinderea necontrolata a Bucurestilor. Oamenii care au trait in aceasta zona in secolul al XIX-lea, nu aveau un trai foarte bun si erau majoritatea din clasa medie a paturii sociale, ocupandu-se cu munci de baza (brutari, muncitori, etc.)

Lucrurile au inceput sa se schimbe in 1866 atunci cand bulevardul a trecut printr-un proces de aliniere a proprietatilor si de plantare a copacilor la intervale regulate, ceea ce a sporit potentialul de promenada a bulevardului. Chiar si pana in ziua de azi, exista platani seculari plantati atunci care inca supravietuiesc.

In onoarea victoriei Romaniei in Razboiul de Independenta din 1878, bulevardul a capatat numele pe care il poarta si azi: Calea Dorobantilor. Dorobantii erau soldatii romani de infanterie, iar acestia foloseau bulevardul pentru a iesi din oras, catre locul unde isi desfasurau antrenamentele. In ultima parte a secolului al XIX-lea, bulevardul a fost extins pana la lungimea din prezent, ajungand pana la Bd. Aviatorilor. In aceeasi perioada, zona a inceput sa atraga personalitatile vremii, iar prestigiul cartierului a crescut foarte mult. Astfel este marcat startul proiectelor rezidentiale impunatoare, semnate de cei mai renumiti arhitecti de atunci: Albert Galeron, Paul Gottereau, Louis Blanc, S. Mayer. Cele mai faimoase, prezente si azi, sunt vilele construite pentru Ion Lahovary in stilul neo-renascentist francez de catre Louis Blanc (astazi este Cambridge International Centre, Dorobantilor 39) si cea pentru Petre Carp, liderul Partidului Conservator, construita in stilul eclectic academic (astazi este ambasada turciei, Dorobantilor 72). Alte personalitati care aveau proprietati in zona erau Take Ionescu (prim-ministrul Romaniei in timpul Primului Razboi Mondial), Bazil Assan, Nicolae Fleva, George Cantacuzino, Henry Catargi, Constantin I.C. Bratianu, Iuliu Maniu si multi altii.

La inceputul secolului al XX-lea, familia Slatineanu a construit cladirea de la adresa Dorobantilor 60 (aflata in capatul strazii Ion Slatineanu) drept azil. Astazi este o gradinita.

Dupa cutremurul din 1977, regimul comunist a construit blocurile de pe Calea Dorobantilor (distrugand o parte din cladirile vechi), dar acest fapt nu a afectat farmecul bulevardului, chiar daca densitatea locuitorilor a crescut foarte mult si comfortul a scazut. Chiar si asa, zona este in prezent plina cu magazine de lux, restaurante si cafenele.

Ne aflam la doar 5 minute de mers de Piata Romana, una din principalele piete ale orasului, cu un acces foarte bun la transportul public, inclusiv la metrou; 10 minute de mers de Piata Victoriei si cladirea guvernului; 12 minute de mers de inima Caii Victoriei, principalul bulevard istoric al Bucurestilor (unde se poate vizita Ateneul, Palatul Regal, Piata Revolutiei, etc.). Mai mult decat atat, de la Hotelul Christina se pot accesa foarte usor cateva din cele mai bune atractii din Bucuresti: Arcul de Triumf, Muzeul Satului, Palatul Primaverii (fosta resedinta a familiei Ceasuescu). Alte obiective principale precum Palatul Parlamentului si Centrul Vechi se afla la doar doua statii de metrou sau o calatorie foarte scurta cu taxiul. Doriti sa experimentati ceva mai putin cunoscut dar foarte special, aflat in imediata vecinatate? Bucurati-va de o plimbare placuta in unul din putinele cartiere care au supravietuit perioadei comuniste si admirati vilele frumoase construite in perioada interbelica sau chiar inainte de aceasta, imprastiate pe strazile cu nume de capitale din toata lumea: Roma, Paris, Tokio, Londra, Oslo si multe altele.